Sunt zile în care nu ne lipsesc explicațiile, ne lipsesc motivele.
Golul nu e întotdeauna zgomotos. Uneori e doar o oboseală care nu trece, o lipsă de sens care se așază peste lucruri ca un praf fin. Continui să funcționezi, să vorbești, să răspunzi la mesaje. Dar undeva în interior apare întrebarea pe care nu o spui cu voce tare: pentru ce?
Zilele trecute am descoperit un site care adună scrisori cu motive pentru a rămâne în viață. Oameni care scriu altor oameni. Fără discursuri motivaționale. Fără soluții rapide. Doar fraze simple de tipul: „Știu cât e de greu. Am fost acolo. Și totuși, mai stai puțin.” Vezi aici site-ul Reasons to stay
Ideea m-a atins tocmai prin simplitate și prin explicația creatorului, un bărbat care și-a pierdut fratele mai mic prin sinucidere. Nu promite vindecare și nu neagă durerea. Recunoaște că există momente în care a rămâne este un act de curaj tăcut.
Pentru mine, a rămâne nu a însemnat întotdeauna speranță. Uneori a însemnat doar încă o zi. Încă o dimineață în care m-am ridicat fără să știu exact de ce. Încă o conversație. Încă o încercare. Au existat versiuni ale mele care ar fi vrut să plece din viața pe care o trăiau. Nu neapărat să moară, ci să dispară din tot ce durea.
Și totuși, am rămas.
Nu pentru că aveam certitudini. Ci pentru că, undeva, foarte mic, exista un fir de posibilitate. O șansă că viața ar putea aduce și altceva decât ceea ce vedeam atunci. Oamenii potriviți. Un sens nou. O formă de iubire pe care nu o experimentasem încă.
Când ești în mijlocul durerii, mintea îți spune că prezentul este tot ce va exista vreodată. Că golul e permanent. Că nu mai are rost să investești energie în ceva ce pare deja pierdut. Dar experiența m-a învățat că stările, oricât de intense, nu sunt definitive. Se transformă. Se așază. Se rescriu.
Nu toate rănile dispar. Dar viața se poate lărgi în jurul lor.
Dacă citești asta și te simți copleșit, nu îți voi spune că „totul va fi bine”. Nu știu asta. Dar știu că multe lucruri bune nu sunt vizibile din interiorul unei nopți grele. Știu că există oameni pe care încă nu i-ai întâlnit și care te vor iubi. Știu că există versiuni ale tale care nu au apucat încă să trăiască.
Și cred că merită să le dai o șansă.
De aceea vreau să deschid un spațiu aici, în limba noastră.
Un loc în care să adunăm scrisori cu motive de a rămâne.
Nu texte perfecte. Nu lecții.
Ci mesaje sincere de la oameni care au trecut prin gol, prin lipsă de sens, prin frică, și care au găsit, într-un fel sau altul, un motiv să mai rămână o zi.
Dacă ai fost acolo și ai ceva ce ți-ai fi dorit să auzi atunci, scrie-mi completând acest formular
Poate fi o scrisoare scurtă.
Poate fi un singur motiv.
Poate fi o propoziție care te-a ținut în viață.
Le voi publica anonim, cu acordul tău, pentru ca altcineva, într-o noapte dificilă, să poată împrumuta pentru câteva minute speranța ta.
Nu putem salva pe nimeni singuri, dar putem sta unii lângă alții.
Iar uneori, pentru cineva, simplul fapt că știe că nu e singur poate fi motivul pentru încă o zi.
🧡👏